Biserica perfecta?

28 May

As dori sa impartasesc  cu dumneavoastra, dragi cititori, ceea ce m-a invatat pe mine Dumnezeu in ultimele saptamani.

De multe ori ne plangem cu privire la multe lucruri : salariul e prea mic, copiii nu-s ascultatori, seful e prea dur etc. Dar ce ne facem atunci cand ne plangem cu privire la lucrurile mai importante, cum ar fi biserica la care mergem. Cu parere de rau spun ca astazi multi credinciosi nu sunt multumiti de biserica lor- poate din cauza pastorului, poate din cauza ca nu exista destula responsabilitate, poate ca simtim ca nu e destula dragoste, ca nimanui nu-I pasa de noi, poate predicile nu sunt pe masura asteptarilor noastre si mii de alte motive, care drept sa spun, de multe ori sunt adevarate. Ceea ce uitam de cele mai multe ori sa punem pe lista motivelor pentru care o biserica nu merge asa cum ar trebui suntem NOI. Uitam de prea multe ori ca biserica nu inseamna cladirea in care ne adunam, sau pastorul bisericii, ci oamenii, adica NOI formam biserica. O biserica nu trebuie sa fie o cladire ca se se numeasca biserica, orice adunare in aer liber se poate numi biserica, o biserica nu trebuie sa fie un anumit numar de membrii ca sa formeze o biserica ci e de ajuns 2 sau 3 oameni ca sa formeze o biserica.( “Unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.” Matei 18:20) Daca acest lucru este adevarat, adica daca NOI suntem biserica, atunci de ce alergam tot timpul de la o biserica la alta, incercand sa gasim biserica perfecta? Asta ar insemna absurditatea de a gandi ca exista oameni perfecti, ceea ce cu totii stim ca asa ceva nu exista. Doar Dumnezeu ne poate sfinti si schimba viata, cum multi am si experimentat deja si am si privit vietile altora schimbandu-se. De ce nu putem crede, sau si mai mult, sa luptam ca acelasi lucru sa se intample si cu bisericile noastre? Noi suntem cei care avem posibilitatea sa schimbam o biserica. Cum?

  1. Prin rugaciune multa. Aici nu e nevoie de multe cuvinte, avem destule dovezi in Scriptura sa credem ca intr-adevar, rugaciunea schimba lucrurile.

“ Si orice veti cere in Numele Meu, voi face, pentru ca Tatal sa fie proslavit in Fiul. Daca veti cere ceva in Numele Meu, voi face” Ioan 14:13-14

“Isus le-a spus o pilda ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat, si sa nu se lase.” Luca 18:1

        “Starutiti in rugaciune..” Coloseni 4: 2a

  1. Ridicandu-ne si incepand sa facem ceva. Am ascultat nu demult o predica in care pastorul a zis urmatorul lucru: Intr-o biserica sunt doua feluri de oameni: furnizorii si consumatorii. Furnizorii sunt cei care se implica in lucrarea bisericii, au un rol in ea, fie cat de mic, suna si viziteaza pe cei bolnavi, se ingrijesc de nevoile celorlalti si de nevoile bisericii. Consumatorii sunt cei care vin Duminica la biserica, se aseaza pe bancile bisericii si tot ce fac este sa astepte sa primeasca, asteapta ca altii sa faca treaba in locul lor, ei doar sa beneficieze. Asta cred ca este si grupa de oameni care tot cauta biserica perfecta, unde toate nevoile sa le fie satisfacute si sa nu trebuiasca sa faca nimic. Bisericile nu merg cum ar trebui pentru ca avem mult mai multi consumatoti in biserica decat furnizori. Fiecare are darul pe care Dumnezeu I l-a dat, pe care ar trebui sa-l puna in folosinta. “ Nu fi nepasator de darul care este in tine…” 1 Timotei 4:14

Cand ne vom ridica si vom face ceva pentru biserica noastra? Cand o vom aduce inainte Domnului in rugaciune cu lacrimi, cerand sfintenia bisericii? Doar atunci schimbarea va avea loc, doar atunci cei pacatosi vor gasi calea adevarului si doar atunci plinatatea Domnului si Duhului Lui cel Sfant vor fi in ea.

Asadar, dragii mei, daca vreti sa fiti folositori pentru imparatia lui Dumnezeu, daca vreti ca Dumnezeu sa lucreze prin voi, si daca vreti sa vedeti minuni intamplandu-se, cautati bisericile mai putin numeroase, cautati bisericile care au mai multe probleme si mai multa nevoie de oameni ai rugaciunii care sa mijloceasca pentru ea. Daca oamenii ar inceta sa mai caute biserica perfecta si ar incepe sa lupte pentru una, am avea mai multe biserici placute Domnului si mai putini oameni care nu-si gasesc locul in bisericile de azi.

 Image

Advertisements

Arta ca inchinare

22 Feb

Venim de multe ori in fata lui Dumnezeu dorind sa-l slujim si nu gasim modalitatea potrivita, poata ca vedem ca nu suntem la fel de talentati ca altii si ne simtim frustrati, nepriceputi sau incercam sa ne mulam pe un tipar de “slujire standard” unde nu ne este locul. Venim de la Dumnezeu cu caracteristici personale, daruri, talanti care trebuiesc pusi in negot. Sunt sigura ca te-ai gandit si tu la asta.

Mi s-a parut foarte interesant sa discut la un moment dat cu Magda Petrovici si sa o aud laudandu-l pe Dumnezeu pentru modul desavarsit in care a organizat totul pe pamant, pentru exactitate si pentru disciplina de a crea mai intai pamantul apoi mediul si apoi oamenii, nu lasandu-ne pe noi plutind haotic prin univers pana crea El lumea. Interesant modul in care ea il vedea ca pe, arhitectul perfect, matematicianul perfect care nu a gresit nici macal un calcul. Eu insa il vad total diferit. Dumnezeu este artistul perfect! Cel ce a reusit sa creeze din nimic opere de arta, sa faca fiecare fir de iarba diferit, un Dumnezeu ce se bucura, se manie si iubeste cu toata pasiunea. Ceea ce mi s-a parut de-a dreptul fascinant este ca aceste 2 descrieri nu se demoleaza una pe alta, Dumnezeu este in maretia lui atat un matematician desavarsit cat si un artist excentric.

Voi vorbi astazi despre arta ca slujire si de importanta ei in inchinare. As promite ca in articolul viitor ma voi ocupa de notiuni matematice exacte dar avand in vedere ca eu si acest domeniu suntem la o distranta de ani lumina voi ceda acest subiect oricui este interesat si calauzit sa transmita si altora modalitatea aceasta realista de inchinare.

MUZICA:

Cred ca cel mai mare inchinator prin muzica din Sfanta Scriptura este Continue reading

Muzica in inchinare

1 Feb

“Muzică este o forţă puternică, creată de Dumnezeu pentru a tulbura însăşi esenţa unei persoane, aşa cum nimic altceva nu o poate face.”

“Închinarea înaintea lui Dumnezeu determină împlinirea celor mai adânci dorinţe ale noastre.”

Ce este închinarea?

Mi-ar fi imposibil să dau o definiţie închinării… dacă aş încerca să fac lucrul acesta probabil ar fi o definiţie pur subiectivă. Închinarea se poate face în atât de multe moduri şi stiluri; depinde de personalitatea celui ce o înalţă, de experienţele lui, de viaţa pe care o duce şi chiar de zona în care locuieşte sau de cultura din care face parte. Am avut chiar în biserica noastră închinători din Congo şi am putut observa diferenţe în închinare. Exista astfel de diferenţe şi între preferinţele tinerilor şi ale fraţilor în vârstă.  O greşeală des întâlnită este de a încerca să impui o modalitate de închinare corectă. Nu există aşa ceva! Lui Dumnezeu îi place diversitatea. Acesta este motivul pentru care nu ne-a creat identici. Dacă încercam să catalogăm o închinare energică drept corectă şi una meditativa ca fiind greşită sau invers, nu facem decât să aducem frustare. Sunt momente în care Duhul Sfânt te umple de o bucurie radicală şi momente în care simţi că trebuie doar să stai în prezenţa Lui. Dumnezeu primeşte închinarea ta dacă este făcută în duh şi adevăr. A te închina nu înseamnă a cântă cântece drăguţe despre Dumnezeu, acest lucru este grozav dar nu este suficient. A te închina înseamnă a-I vorbi lui Dumnezeu cu sufletul înălţat în adoraţie. A te apleca în faţa Lui, a fi uimit de Măreţia Lui, de Frumuseţea Lui, de Perfecţiunea Lui. A te închina nu înseamnă a citi nişte versuri de pe videoproiector şi a te enerva dacă cei responsabili uită să schimbe imaginea. Nu este un act ritualic, nu cânţi pentru că aşa au aranjat păstorii programul bisericii şi nu cânţi pentru o emoţie muzicală. Nu ţine de tobe sau de sunet. Închinarea se face cu sufletul, uiţi de tot ce este în jurul tău şi vibrezi în lăuda pentru Cel ce a fost, este şi va fi! A te închina înseamnă a fi îndrăgostit de cel pe care Îl Lauzi. Lauda ta trece de graniţa talentului tău, “lauda invadează iadul şi emoţionează cerul”!

1.Relaţia ta cu Isus contează. Cunoaşte-L pe Isus! Mulţi sunt de acord cu faptul că a-L iubi pe Isus mai mult decât viaţa însăşi este baza credinţei însă prea puţini trăiesc acest lucru practic. Trebuie să ne analizăm continuu prioritățile şi să respectăm suveranitatea lui Dumnezeu asupra vieţilor  noastre. Continue reading

CARPE DIEM

29 Jan

“Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne inveselim in ea!” (Psalmul 118:24)

Nici un lucru nu este prea greu si nici o sarcina prea dificila daca incercam sa le tratam gradual. Ce vreau sa spun cu asta?

De dimineata am primit o noua intelegere a citatului “traieste clipa” .

In mod obisnuit, luam acest indemn ca pe un imbold in a face orice ne trece prin cap fara sa ne gandim la consecinte. Da, cam asta ar gandi oricine din generatia asta…

Totusi am gasit si o noua interpretare. Viata nu a fost facuta sa o traim “pe termen lung”, sa organizam fiecare secunda a fiecarei zile, sa ne stabilim planuri pentru urmatorii 5 ani si tot asa…ora ce vine inca nu a venit si nu stii ce iti va aduce sau daca va mai veni.

Spunem  des ca unele probleme sunt prea grele pentru noi si ca nu le putem face fata. Spunem asta pentru ca privim in viitor “Daca asa vor sta lucrurile de acum incolo, sunt gata sa renunt, nu mai indura!”. Dar realitatea este ca suntem chemati sa traim vietile in prezent; in ziua de astazi decid sa fac tot ce e mai bun cu puterea mea, cu gandurile mele, cu vointa, emotiile si sentimentele mele.

Hai sa facem lucrul acesta ca pe un experiment azi! Promisiunile lui Dumnezeu se reinnoiesc in fiecare dimineata, asa ca de cand rasare soarele, voi incerca sa fac ce este drept, si chiar daca vor fi si momente tensionate pe decursul zilei, voi fi gata sa le infrunt cu dragoste si blandete, pentru ca la apusul soarelui sa imi inchei ziua fara sa ma mai tem sau ingrijorez.

Sa-mi spui daca functioneaza!    

De maine…dar maine e deja alta poveste!

Să vorbim despre Dumnezeu.

28 Jan

De multe ori când vorbesc cu oamenii despre Dumnezeu văd ce imagine eronată și-au făcut despre El. Uneori cred că asta este ceea ce îi oprește să se apropie și să îl cunoască ca pe un prieten intim.

Cred că toată povestea asta cu Dumnezeu are farmec atunci când descoperi tu însuți cum stă treaba și cum este El. Nu mi-a plăcut acel Dumnezeu iubit doar de babuțe superstițioase, reprezentat de oameni bisericoși care nu au nici o treabă cu adevăratul creștinism, nici acela ce îți îngrădește orice tip de libertate.

Este interesant că atunci când vorbești despre Dumnezeu și adevăr, lucrurile nu se schimbă niciodată. Oricât ți-ai dori să-ți construiești un Dumnezeu convenabil nu vei reuși…căci El nu devine mai indulgent anul acesta decât anul trecut. El rămâne același ieri și azi; iubește aceleași lucruri și urăște aceleași lucruri. De un lucru sunt sigură: El nu este nici plicticos, nici demodat, nici prea sobru, nici alte idei trăznite pe care le aveam cu privire la Tatăl meu ceresc cu ceva vreme în urmă.

Așadar gândește-te cum îl vezi tu pe Dumnezeu. Un bătrânel simpatic ca Moș Crăciun? sau Un bătrân cu barbă albă precum Gandalf din Stăpânul Inelelor? S-ar putea ca El să nu fie nici într-un fel și nici în altul. Ți l-ai imaginat vreodată african? Sau chinez? Femeie sau bărbat? Toate aceste naturi derivă din esența Lui, El poate lua orice formă ar vrea.

Dar poate îl asociezi cu tatăl tău pământesc care cerea prea mult de la tine, sau te trata greșit. Poate că îl asociezi cu o persoană care nu te-a înteles, cu un profesor care aștepta orice greșeală ca să te pedepsească sau chiar o persoană religioasă care ți-a dezamăgit așteptările și astfel și Dumnezeu a scăzut în ochii tăi.

El nu e deloc așa cum crezi. Oamenii greșesc față de noi de multe ori și ne rănesc profund. Dar chiar dacă de multe ori Dumnezeu permite dureri mari în viața noastră, El e mereu lângă tine gata să îți îngrijească rănile care te vor face mai puternic. Te iubește, îți vrea binele. E adevărat uneori pedepsește dar ce părinte responsabil nu își disciplinează copiii?Ține minte: totul este spre binele celor iubițî de Dumnezeu.

Pe lângă asta, Dumnezeu este o persoană de-a dreptul captivantă, demnă de toată admirația: leu dar și miel, autoritate dar și blândețe, matematician desăvârșit dar și artist genial.

Biblia este cartea unde poți găsi răspunsuri la toate întrebările tale despre El. Unele subiecte sunt mai difice și s-ar putea să ai nevoie de ajutor dar nu renunța, căci Dumnezeu Însuși va asculta dorința inimii tale și ți se va descoperi. Iisus spune:

“Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” (Ioan 14:21)

Dumnezeu mai presus de toate e DRAGOSTE. Dacă vei înțelege asta deplin, vei putea renunța la imaginea eronată despre El.

 Fii sincer, cum îl vezi tu pe Dumnezeu?

Ce te poti astepta de la o excursie…

24 Aug

Iata-ne intoarse dupa o excursie la Sarata Monteoru cu corturile. Trebuie sa recunosc, corturile nu sunt pasiunea mea cea mai mare, dar avand in vedere ca nu stam asa bine cu finantele am mers totusi asa.

Nici nu stiu de ce unele lucruri s-au intamplat asa cum s-au intamplat, dar ce stiu sigur este ca Dumnezeu a avut un plan si ca nimic nu a fost coincidenta. Am invatat lucruri importante in aceasta calatorie, unul dintre ele fiind: nimic nu poate schimba omul, nu inchisoarea, nu amenintarile, nu educatia si nici influenta din jur, ci doar Dumnezeu, singurul care poate schimba inimi.

S-a intamplat cam asa: am fost cu niste rude de-ale Catalinei, necredincioase. Diferentele care le-am vazut intre oamenii care nu-l cunosc pe Dumnezeu si cei care il cunosc m-au socat mult, avand in vedere ca in ultimul timp m-am ferit cat am putut de mult de necredinciosi. Ca sa fac o paranteza am invatat si ca am procedat gresit pana acum, solutia nu este sa fugi de ei, ci sa sa te apropii de ei, sa-i lasi sa te cunoasca si sa vada in tine dragostea si lumina lui Dumnezeu reflectand in viata ta, asa incat sa-si doreasca si ei bucuria mantuirii pe care o vad la tine. Nu poti aduce oameni la Dumnezeu fugind de ei, crezand ca nu trebuie sa existe legaturi intre tine si ei. Unul dintre lucurile care m-au indignat a fost ca opreau masinile din cinci in cinci minute pentru o pauza de tigare, asa ca in loc de 2 ore, am facut cam 4.

In fine, am ajuns acolo, am pus corturile, am mancat si ne-am jucat pana s-a intunecat pe la 9, dupa care ne-am dus la culcare neavand altceva ce sa facem pe intuneric si fiind si foarte obositi. Mai e de spus ca ne-am impartit, nu a dormit toata lumea cu corturile, unii dintre noi s-au cazat la o pensiune,

Dormeam deja de ceva timp, cand dintr-o data se aude muzica data la maxim, manele mai exact, si oameni tipand :”Ursul mai, lupii bai” si tot felul de exclamatii de genul asta, urmate de rasete. Erau cei care se cazasera la pensiune si venisera inapoi sa chefuiasca toata noaptea. Dandu-ne seama ca sunt beti si nu avem cum sa dicutam cu ei, am facut singurul lucru care se putea face in momentul acela: am inceput sa ne rugam. Ne-am rugat noi cateva minute si vazand ca nu se intampla nimic, am devenit foarte agitate (eu, Oana, Cata dormeam in acelasi cort), chiar am inceput sa plang la un moment dat, dupa care am inceput sa ma rog sa li se strice masina, ceva ca se se opreasca muzica odata. Imediat dupa aceea mi-a parut rau ca m-am rugat in felul acela, cerandu-mi iertare si rugandu-l pe Dumnezeu sa-i mantuiasca pe acei oameni, pentru ca nimic altceva nu le-ar putea schimba viata. Au mai stat cateva minute si au plecat. Altii care aveau corturile in apropiere, de data aceasta nu cei care venisera cu noi, au dat si ei muzica la maxim si scena de dinainte a inceput sa se repete.Continuand sa ma rog, dintr-o data se opreste muzica si aud pe cineva tipand, foarte indignat :” Bai, mi-a explodat boxa!”

Mai tipa ei cateva minute, dupa care se face liniste. I-am multumit Domnului si imediat am adormit. A doua zi toata lumea a venit ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, dar eu am vazut clar mana Domnului in acea noapte, si am vazut inca odata ca El chiar asculta rugaciuni. Ceea ce s-a intamplat este inca o marturie care arata credinciosia Domnului fata de noi.

Cand s-au intors ei a doua zi, am avut ocazia sa impartasim evanghelia cu cineva din acel grup, un tanar de 21 ani, si am fost uimite sa vedem ca asculta si ca primeste ceea ce ii spuneam. Mai tarziu am facut si o mica excursie, am urmat un traseu care ne-a dus la o troita, o casuta care era facuta ca oamenii sa se roage acolo. Am format un cerc si am inceput sa ne rugam si sa ii multumim Domnului pentru acele 2 zile si pentru dragostea Lui care si-o arata zilnic fata de noi. Pe drum am discutat despre credinta si multe alte lucruri, si am vazut ca el asculta la ceea ce vorbeam. De asemenea a vazut cartea pe care o citeam, “Cand tinerii se roaga” unde sunt marturii ale tinerilor care au trecut prin probleme si rugaciunea a fost solutia care a rezolvat totul si care i-a apropiat de Dumnezeu. A rasfoit-o si i-am spus ca daca vrea sa o citeasca i-o pot lasa. In aceasi zi pe drumul spre casa a citit toata cartea. Pe mess ne-a spus ca vrea sa se schimbe si ca a incercat sa se roage. Am fost placut surprinsa sa vad cum Dumnezeu incepe sa lucreze la inima Lui, si sper si ma rog in continuare sa fie ceva statornic, nu doar o emotie de moment. Dumnezeu lucreaza, si mai ales la tineri, El vrea generatia aceasta pentru El. Sa ne rugam ca fiecare tanar sa-si descopere chemarea si viziunea pe care Dumnezeu i-a dat-o, sa ne luam locul, sa fim roditori pentru imparatia Lui si sa putem forma armata pe care El o vrea.

El are grijă la detalii

20 Aug

Întotdeauna am găsit fascinante mărturiile misionarilor. Acei oameni care renunţă pentru Dumnezeu la tot confortul pe care îl oferă metropolele pentru a merge să îndure persecuţii sau condiţii grele doar de dragul Lui, din dragoste pentru oameni pentru a răspândi Evanghelia după cum însuşi Iisus a poruncit în Matei 28:18-20

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: “Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.

Zilele trecute citeam ceea ce Kristee, o misionara din America de Sud, spunea despre descoperirea uimitoare pe care o făcuse. Lucrând în junglă, a înţeles importanţa ploii fără de care întreaga vegetaţie s-ar usca şi temperaturile ar deveni insuportabile. Ploile erau foarte dese şi ea a învăţat rapid semnele vremii care deosebeau o furtună, de o ploaie scurtă.

Într-o Duminică însă, stând sub copacul unde ţineau biserica, gândurile i s-au îndreptat spre ploaie…sau mai exact spre absenţa ploii. Acela a fost momentul când a realizat că, în cele 14 luni de când se afla acolo, nici un serviciu divin nu fusese anulat din pricina ploii! Ce descoperire grozavă!  A auzit parcă în acel moment pe Dumnezeu spunând: “Desigur că nu  plouă! Nu se poate ţine biserică dacă plouă! Crezi că nu m-am gândit şi la detaliul acesta?” Dooooh!

Kristee nu s-a gândit niciodată să se roage pentru ca Dumnezeu să aibă grijă să nu plouă, dar dacă ea nu s-a gândit nu înseamnă că El nu a ştiut să aibă grijă.

Asta este minunat! Întotdeauna ne obosim şi ne stresăm grozav pentru a nu uita vreun detaliu, pentru a organiza totul perfect…de fapt, toate eforturile pe care le facem sunt din dorinţa noastră, de multe ori involuntară, de a deţine controlul.

Asta vreau să încercăm astăzi…să nu ne mai îngrijorăm, să ne bazăm pe cel ce are ziua de mâine la degetul mic şi se poate ocupa de toate detaliile, chiar mai bine decât ne-am aştepta. Astăzi va fi o zi a eliberării!

Precum ultima clipă

12 Aug

Un scurt sfat pentru azi: Arată-le celor din jur că îi apreciezi şi iubeşti.

Un vis urât m-a făcut aseară să îmi dau seama că  simţim lipsa celor pe care îi iubim, cu adevărat, doar după ce îi pierdem.

Multe persoane merită să ştie că le apreciem. S-ar putea ca timpul să fie mai scurt decât credem; iar el nu se întoarce niciodată înapoi.

Iertaţi, iubiţi şi bucuraţi-vă de fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima, vorbesc serios!

Un strop de credinţă

10 Aug

Mesajul meu pentru astăzi spune să crezi!

Continuă să crezi chiar dacă nu ai dovezi!

Continuă să crezi chiar dacă este greu.

Continuă să crezi chiar dacă nu înţelegi întotdeauna ce se întâmplă şi de ce.

Continuă să crezi şi când ţie rău dar şi când ţie bine.

Continuă să crezi şi vei putea muta munţii.

Când nu vei mai avea nimic, continuă să crezi şi vei avea totul.

Ne numim -credincioşi- dar credinţa noastră este atât de mică! Mă surprind de multe ori încercând să caut dovezi şi să-mi explic logic ceea ce Dumnezeu face… dar logica mea este finită iar a Lui nu. Cum aş putea înţelege? Aici intervine credinţa! Intervine încrederea, dragostea şi respectul.

După ce principii hotărâm noi ce e bine şi ce este rău? După sentimentele pe care le avem; dacă un eveniment ne face să ne simţim bine este bun, dacă ne produce durere sau ne costă ceva este un eveniment rău. În concluzie este ceva cât se poate de subiectiv? Corect?

Hai să ne uităm în trecutul nostru. De multe ori am suferit din cauza unui lucru care apoi s-a dovedit a fi spre binele meu. Cum ar fi  plecarea prietenelor mele în Israel, în esenţă un lucru rău pentru mine dar care s-a dovedit a fi bun prin faptul că aşa am putut să mă apropii de Dumnezeu pe propriile picioare. Sau de multe ori considerăm un lucru a fi extraordinar iar apoi acel ceva se dovedeşte a fi dăunător. Cum ar fi, în viaţa mea, momentul când am fost chemată într-o formaţie pentru ca peste puţin timp să  fiu alungată, umilită şi apoi să plec aşa cum am venit. Cred că aţi înţeles ideea şi cred că şi voi aţi trecut prin unele experienţe şi mai şi!

Ceea ce vreau să spun este că nu putem condiţiona credinţa. Ea ori este, ori nu este. Noi nu credem, pentru că nu avem încredere în Dumnezeu. Ceea ce vedem, cutia în care ne aflăm ne dă coordonatele şi nu putem înţelege de ce nu se potrivesc cu cele ale Lui. Ideea este că El nu se află în cutie ci în afara ei. Ştie ce a fost şi ce va fi.

Paul Young scria: „Probabil există o supraraţionalitate: o raţiune care se situează deasupra  definiţiilor faptelor sau a logicii bazate pe date verificabile; ceva care capătă sens numai dacă poţi vedea imaginea de ansamblu a realităţii. Şi probabil aici e necesară credinţa.”

Trebuie să ne rugăm ca să-şi reia credinţa locul pe care îl merită în viaţa noastră. Aici nu e vorba de basme, de Moş Crăciun sau Zâna Măseluţă ci de o chestiune de o importanţă enormă: mântuirea.

Primul pas este să credem. Al doilea să ne punem credinţa la lucru.

Haide credinciosule, să te vedem!

Continuare-Chemarile cantarii celei dulci

9 Aug

Cantecul mai dulce-Nu mult in urma corabiei lui Ulise,venea o alta corabie.Marinarii de pe aceasta au inteles pericolul pe care il reprezentau sirenele si stancile pe care sedeau acestea.

“Capitane Orfeu”,striga entuziasmat ofiterul secund,”peste putin timp se va auzi cantecul sirenelor!”

La auzul vestii,intreg echipajul se inveseli,iar marele Orfeu zambi.De jur-imprejurul puntii,vocile marinarilor rasunau pline de bucurie.Acea parte a calatoriei dupa care tanjisera pana atunci era atat de aproape!De fapt,printre corabieri  se aflau cativa care se alaturasera echipajului doar ca sa auda cantecul .

Cu un zambet de cunoscator,viteazul  capitan lua cutia frumos ornamentata pe care io daduse un mus.O deschise si scoase din ea  nepretuitul instrument,in timp ce intreg echipajul se aduna in jurul lui,asteptand  cu rasuflarea taiata.Apoi,cu o gratie de print,ridica instrumentul deasupra capului intr-un gest de biruinta,moment in care corabierii izbucnira in aclamatii si strigate de bucurie.

“Canta,capitane!”,il indemna vesel carmaciul.

“Hai mare capitan Orfeu,canta!”,striga cu entuziasm ofiterul secund.

Toti ochii marinarilor erau atintiti lui Orfeu,eroul lor.Capitanul Orfeu lua pozitia potrivita si incepu sa cante cu maiestrie o muzica desavarsita,asa cum ureche de om nu mai auzise pana atunci.Toti membrii echipajului pana la unul se pierdura in reveria cantecului.

Nu dupa mult timp,coasta sirenelor se pierdu la orizont si maestrul muzician sfarsi cantecul pe care el insusi il compusese.Nici un om de pe corabie nu fusese ispitit de cantecul sirenelor .De fapt,nici unul nu-l bagase in seama.Cu toate ca muzica sirenelor fusese ispititoare si dulce,marele Orfeu cantase pentru echipajul lui…un cantec si mai dulce.

Morala

Asa cum sirenele incercau sa ii aduca pe marinari catre stanci sa se zdrobeasca de ele,asa este cu fiecare dintre noi.Ne dorim atat de mult sa ascultam cantecul acela dulce,iar de multe ori nu putem rezista ispitei.Incercam sa ramanem legati de catarg,dar ispita ne face sa o luam razna ,iar noi sa nu o putem refuza.Noi nu trebuie sa fim asa cum era Ulise,ci din contra,cantecul nostru sa fie mai dulce ca al sirenelor,si asa nu vom cdea prada ispitei.