Archive by Author

Continuare-Chemarile cantarii celei dulci

9 Aug

Cantecul mai dulce-Nu mult in urma corabiei lui Ulise,venea o alta corabie.Marinarii de pe aceasta au inteles pericolul pe care il reprezentau sirenele si stancile pe care sedeau acestea.

“Capitane Orfeu”,striga entuziasmat ofiterul secund,”peste putin timp se va auzi cantecul sirenelor!”

La auzul vestii,intreg echipajul se inveseli,iar marele Orfeu zambi.De jur-imprejurul puntii,vocile marinarilor rasunau pline de bucurie.Acea parte a calatoriei dupa care tanjisera pana atunci era atat de aproape!De fapt,printre corabieri  se aflau cativa care se alaturasera echipajului doar ca sa auda cantecul .

Cu un zambet de cunoscator,viteazul  capitan lua cutia frumos ornamentata pe care io daduse un mus.O deschise si scoase din ea  nepretuitul instrument,in timp ce intreg echipajul se aduna in jurul lui,asteptand  cu rasuflarea taiata.Apoi,cu o gratie de print,ridica instrumentul deasupra capului intr-un gest de biruinta,moment in care corabierii izbucnira in aclamatii si strigate de bucurie.

“Canta,capitane!”,il indemna vesel carmaciul.

“Hai mare capitan Orfeu,canta!”,striga cu entuziasm ofiterul secund.

Toti ochii marinarilor erau atintiti lui Orfeu,eroul lor.Capitanul Orfeu lua pozitia potrivita si incepu sa cante cu maiestrie o muzica desavarsita,asa cum ureche de om nu mai auzise pana atunci.Toti membrii echipajului pana la unul se pierdura in reveria cantecului.

Nu dupa mult timp,coasta sirenelor se pierdu la orizont si maestrul muzician sfarsi cantecul pe care el insusi il compusese.Nici un om de pe corabie nu fusese ispitit de cantecul sirenelor .De fapt,nici unul nu-l bagase in seama.Cu toate ca muzica sirenelor fusese ispititoare si dulce,marele Orfeu cantase pentru echipajul lui…un cantec si mai dulce.

Morala

Asa cum sirenele incercau sa ii aduca pe marinari catre stanci sa se zdrobeasca de ele,asa este cu fiecare dintre noi.Ne dorim atat de mult sa ascultam cantecul acela dulce,iar de multe ori nu putem rezista ispitei.Incercam sa ramanem legati de catarg,dar ispita ne face sa o luam razna ,iar noi sa nu o putem refuza.Noi nu trebuie sa fim asa cum era Ulise,ci din contra,cantecul nostru sa fie mai dulce ca al sirenelor,si asa nu vom cdea prada ispitei.

Advertisements

Chemarile cantarii celei dulci

31 Jul

Pe puntea corabiei,capitanul Ulise parca domina totul in jur cu statura lui impozanta.Soarele de dupa-amiaza licarea pe oglinda apei,in vreme ce el,cu eleganta si demnitate,pasea incoace si incolo pe punte.Fiecare miscare a lui Ulise era urmarita cu atentie de carmaciul care muncea din greu pentru macar o privire aprobatoare a nobilului sau capitan.

“Tine-o tot asa!”,tuna Ulise, cu o voce care parca umplu aerul sarat.

“Am inteles, capitane!”,raspunse  carmaciul cu hotarare.

Dupace dadu aceasta comanda,capitanul isi intoarse privirea apriga inspre tribord,unde la orizont incepea sa se vada uscatul.Nici tipetele pescarusilor de deasupra,nici pleoscaitul ritmic al valurilor ce se spargeau de corabie nu reuseau sa-l distraga pe Ulise de la gandurile despre ceea ce putea urma.In aer plutea mirosul aventurii si totul era exact cum ii placea lui Ulise.La un moment dat insa,o voce il smulse din reverie.

“Capitane!”

Nobilul conducator se-ntoarse repede si ceea ce vazu era un marinar ingrijorat,cu privire tulburata si buzele tremurandu-i de groaza.

“Capitane!”,striga acesta din nou,cu groaza intiparita pe fata.

“Linisteste-te”,ii porunci Ulise.”Trageti rasuflarea si spune-mi ce te sperie asa.

Intreg echipajul se opri din activitate si se aduna in jurul celor doi sa auda ceea ce se anunta a fi o discutie extrem de interesanta.

“Of…noi…oh”,se balbai el.”Aa…capitane…of…”

Ulise il apuca de guler,il trase pana la cativa centimetrii de fruntea lui incruntata si-i porunci,”Hai, baiete,daca tii la viata ta,vorbeste!”

Lucrurile se lamurira in momentul urmator,cand ofiterul secund,impietrit de groaza,ridicand un deget tremurand si aratand spre nord,balbai,”Sirenele,capitane!”

Fata lui Ulise se incorda si un oftat de ingrijorare putu fi auzit pe intreaga corabie.Sirenele se aflau acolo,chiar in fata lor,gata sa-si inceapa cantecul cu care sa-i fermece pe marinari pentru ca acestia sa-si indrepte corabia drept catre stanci.Cantecul sirelelor era atat de dulce,de ispititor,ca nici un barbat normal nu-i putea rezista.Ulise trebuia sa actioneze rapid-cat timp mai putea gandi limpede.”Sirenele astea diabolice nu ne vor invinge!”,spuse el echipajului cuprins de groaza.”Chiar asa!Muzica lor incantatoare,dulce,melodioasa,nu-si va face cale catre urechile noastre.Sus inima,baieti,corabia noastra nu se va zdrobi astazi de stanci.”

Dar chiar in timp ce rostea aceste cuvinte,Ulise simti ca mintea incepe sa i se impaienjeneasca.Era atras ca de un magnet de dorinta de a auzi macar un vers din legendarul cantec al sirenelor.

Daca am incerca sa ocolim stancile?NU!,se mustra singur Nu!Asta isi spun toti capitanii care trec pe-aici.Toti cred ca pot rezista, dar apoi isi pierd luciditatea si urmaresc cantecul acesta dulce pana ce-si gasesc moartea intre coltii stancilor,in vremea ce sirenele isi bat joc de ei de sus.Nu.!

Ulise se indrepta in graba spre prora corabiei,se intoarse si striga sa auda intreg echipajul:

“Noi nu suntem decat oameni,si de-aceea nu putem rezista promisiunii din cantecul sirenelor ca vom ajunge sa ne bucuram de dragostea lor dulce.Sirenele au prins in capcana cantecului lor toate corabiile ce au trecut inaintea noastra pe-aici,si de fiecare data acestea s-au zdrobit de stancile pe care stau ele.De data asta insa,prietenii mei,nu va fi asa!Noi nu vom cadea prada ispitei lor;ba mai mult,nici macar nu ne vom lasa ispititi!

“Vreau ca fiecare marinar sa ia din aceasta ceara de albine si sa-si infunde cu ea urechile,ca sa nu poata auzi nimic.Iar pe mine,legati-ma de catarg!”

Marinarii privira unul la altul,uluiti.”M-ati auzit bine”,striga Ulise din nou.”Legati-ma de catarg!Si legati-ma strans si bine!”

Cu soarele dogorind cu putere deasupra capetelor lor,marinarii,disciplinati,se imprastiara pe corabie sa  execute ordinele lui Ulise.Abia terminara de indesat ceara in urechi si sa-si lege capitanul de catarg,ca dulcele si fermecatorul cantec de dragoste al  sirenelor incepu sa umple usor vazduhul.Era un cantec care,plin de pasiune si frumusete,invaluia corabia care plutea pe mare asa cum focul cald invaluie mainile reci intr-o zi de iarna.

Nici unul dintre marinari nu era afectat d cantecul sirenelor-nici unul,in afara de Ulise,care,legat de catarg,nu avea ceara in urechi care sa nu-l lase   sa auda muzica.In Ulise,pasiunea se dezlantui cu toata puterea.”Dezlegati-ma!”,urla el in agonie.”Va rog,dezlegati-ma!Va poruncesc sa  ma dezlegati…va rog,va rog mult,dezlegati-ma.”

Echipajul insa nu-l putea auzi.Pe deasupra,Ulise le poruncise sa nu-i citeasca de pe buze.Cantecul se auzea cat mai clar si era tot mai frumos,Iar Ulise gemea tot mai tare de atata dorinta fizica.Incepu apoi sa tipe ca un nebun dupa cineva care sa se supuna ordinelor lui si sa indrepte corabia inspre sursa acelei muzici atat de dulci si care ii starnea atatea pofte.Isi ameninta echipajul cu spanzuratoarea,ca-i da hrana ciclopilor,si cu altea asemenea forme de tortura,insa urechile lor erau surde la orice sunet,inclusiv la amenintarile lui.In timpul acesta,corabia aluneca pe langa coasta stancoasa a sirenelor,pentru ca,in cele din urma,sa se departeze suficient de aceasta incat marinarii sa nu mai auda cantecul.

Ulise, epuizat si cu fata rosie dupa atata zbatere,fu,in sfarsit,dezlegat si cazu gramada pe puntea corabiei.

“De ce?”,gemu el cu puterea ce-i mai ramasese.”De ce se pare ca lucrurile pe care mi le doresc cel mai mult in viata duc la distrugerea mea?De ce mi se interzice ceva atat de frumos?Catargul m-a salvat azi de la a urma acel cantec dulce,dar mortal,al sirenelor.”

………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………..

……………………………………va continua!!!:)

Cum mi-a vorbit Domnul astazi

28 Jul

Domnul mi-a vorbit astăzi prin Psalmul 124:)

1        (O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) De n’ar fi fost Domnul de partea noastră, -să spună Israel acum! –

2        de n’ar fi fost Domnul de partea noastră, cînd s’au ridicat oamenii împotriva noastră,

3        ne-ar fi înghiţit de vii, cînd li s’a aprins mînia împotriva noastră;

4        ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut rîurile peste sufletul nostru;

5        ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.

6        Binecuvîntat să fie Domnul, care nu ne -a dat pradă dinţilor lor!

7        Sufletul ne -a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s’a rupt, şi noi am scăpat.

8        Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pămîntul

  • Domunul este cu noi tot timpul. Chiar si în clipele grele ale vieţii, El este Îngerul nostru care ne iubeste mai mult decât orice incât si-a dat viaţa pentru noi.El ne apără si ne veghează de acolo de sus fara întrerupere.Iar noi cum Îl răsplătim?