Tag Archives: credinta

Să vorbim despre Dumnezeu.

28 Jan

De multe ori când vorbesc cu oamenii despre Dumnezeu văd ce imagine eronată și-au făcut despre El. Uneori cred că asta este ceea ce îi oprește să se apropie și să îl cunoască ca pe un prieten intim.

Cred că toată povestea asta cu Dumnezeu are farmec atunci când descoperi tu însuți cum stă treaba și cum este El. Nu mi-a plăcut acel Dumnezeu iubit doar de babuțe superstițioase, reprezentat de oameni bisericoși care nu au nici o treabă cu adevăratul creștinism, nici acela ce îți îngrădește orice tip de libertate.

Este interesant că atunci când vorbești despre Dumnezeu și adevăr, lucrurile nu se schimbă niciodată. Oricât ți-ai dori să-ți construiești un Dumnezeu convenabil nu vei reuși…căci El nu devine mai indulgent anul acesta decât anul trecut. El rămâne același ieri și azi; iubește aceleași lucruri și urăște aceleași lucruri. De un lucru sunt sigură: El nu este nici plicticos, nici demodat, nici prea sobru, nici alte idei trăznite pe care le aveam cu privire la Tatăl meu ceresc cu ceva vreme în urmă.

Așadar gândește-te cum îl vezi tu pe Dumnezeu. Un bătrânel simpatic ca Moș Crăciun? sau Un bătrân cu barbă albă precum Gandalf din Stăpânul Inelelor? S-ar putea ca El să nu fie nici într-un fel și nici în altul. Ți l-ai imaginat vreodată african? Sau chinez? Femeie sau bărbat? Toate aceste naturi derivă din esența Lui, El poate lua orice formă ar vrea.

Dar poate îl asociezi cu tatăl tău pământesc care cerea prea mult de la tine, sau te trata greșit. Poate că îl asociezi cu o persoană care nu te-a înteles, cu un profesor care aștepta orice greșeală ca să te pedepsească sau chiar o persoană religioasă care ți-a dezamăgit așteptările și astfel și Dumnezeu a scăzut în ochii tăi.

El nu e deloc așa cum crezi. Oamenii greșesc față de noi de multe ori și ne rănesc profund. Dar chiar dacă de multe ori Dumnezeu permite dureri mari în viața noastră, El e mereu lângă tine gata să îți îngrijească rănile care te vor face mai puternic. Te iubește, îți vrea binele. E adevărat uneori pedepsește dar ce părinte responsabil nu își disciplinează copiii?Ține minte: totul este spre binele celor iubițî de Dumnezeu.

Pe lângă asta, Dumnezeu este o persoană de-a dreptul captivantă, demnă de toată admirația: leu dar și miel, autoritate dar și blândețe, matematician desăvârșit dar și artist genial.

Biblia este cartea unde poți găsi răspunsuri la toate întrebările tale despre El. Unele subiecte sunt mai difice și s-ar putea să ai nevoie de ajutor dar nu renunța, căci Dumnezeu Însuși va asculta dorința inimii tale și ți se va descoperi. Iisus spune:

“Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” (Ioan 14:21)

Dumnezeu mai presus de toate e DRAGOSTE. Dacă vei înțelege asta deplin, vei putea renunța la imaginea eronată despre El.

 Fii sincer, cum îl vezi tu pe Dumnezeu?

Un strop de credinţă

10 Aug

Mesajul meu pentru astăzi spune să crezi!

Continuă să crezi chiar dacă nu ai dovezi!

Continuă să crezi chiar dacă este greu.

Continuă să crezi chiar dacă nu înţelegi întotdeauna ce se întâmplă şi de ce.

Continuă să crezi şi când ţie rău dar şi când ţie bine.

Continuă să crezi şi vei putea muta munţii.

Când nu vei mai avea nimic, continuă să crezi şi vei avea totul.

Ne numim -credincioşi- dar credinţa noastră este atât de mică! Mă surprind de multe ori încercând să caut dovezi şi să-mi explic logic ceea ce Dumnezeu face… dar logica mea este finită iar a Lui nu. Cum aş putea înţelege? Aici intervine credinţa! Intervine încrederea, dragostea şi respectul.

După ce principii hotărâm noi ce e bine şi ce este rău? După sentimentele pe care le avem; dacă un eveniment ne face să ne simţim bine este bun, dacă ne produce durere sau ne costă ceva este un eveniment rău. În concluzie este ceva cât se poate de subiectiv? Corect?

Hai să ne uităm în trecutul nostru. De multe ori am suferit din cauza unui lucru care apoi s-a dovedit a fi spre binele meu. Cum ar fi  plecarea prietenelor mele în Israel, în esenţă un lucru rău pentru mine dar care s-a dovedit a fi bun prin faptul că aşa am putut să mă apropii de Dumnezeu pe propriile picioare. Sau de multe ori considerăm un lucru a fi extraordinar iar apoi acel ceva se dovedeşte a fi dăunător. Cum ar fi, în viaţa mea, momentul când am fost chemată într-o formaţie pentru ca peste puţin timp să  fiu alungată, umilită şi apoi să plec aşa cum am venit. Cred că aţi înţeles ideea şi cred că şi voi aţi trecut prin unele experienţe şi mai şi!

Ceea ce vreau să spun este că nu putem condiţiona credinţa. Ea ori este, ori nu este. Noi nu credem, pentru că nu avem încredere în Dumnezeu. Ceea ce vedem, cutia în care ne aflăm ne dă coordonatele şi nu putem înţelege de ce nu se potrivesc cu cele ale Lui. Ideea este că El nu se află în cutie ci în afara ei. Ştie ce a fost şi ce va fi.

Paul Young scria: „Probabil există o supraraţionalitate: o raţiune care se situează deasupra  definiţiilor faptelor sau a logicii bazate pe date verificabile; ceva care capătă sens numai dacă poţi vedea imaginea de ansamblu a realităţii. Şi probabil aici e necesară credinţa.”

Trebuie să ne rugăm ca să-şi reia credinţa locul pe care îl merită în viaţa noastră. Aici nu e vorba de basme, de Moş Crăciun sau Zâna Măseluţă ci de o chestiune de o importanţă enormă: mântuirea.

Primul pas este să credem. Al doilea să ne punem credinţa la lucru.

Haide credinciosule, să te vedem!