Mărturie OaNa


Totul a inceput cand aveam 5 ani jumate ,incepuse sa ma doara capul in fiecare zi. Parintii nu au dat mare importanta acestor dureri, crezand ca e ceva normal. Pana la urma am fost la doctor unde am facut cateva analize si doctorii au spus ca nu am nimic, ca e ceva trecator. Incepusem sa nu mai dorm noaptea de dureri. Tocmai se terminase anul scolar, iar eu trebuia sa am serbarea de sfarsit la gradinita. Eram atat de fericita si entuziasmata ca termin si ma gandeam ca la anul voi incepe scoala, dar nu stiam ca din pacate nu va fi asa. Tin minte ca in acea seara trebuia sa cant. Era ora 19:00. Am iesit in fata sa cant si a inceput sa ma doara capul atat de tare incat aproape ca era sa lesin. Imediat dupa ce am terminat am iesit afara cu parintii  si am plecat direct spre spital. Am ajuns acolo si stateam in sala de asteptare, mama era foarte speriata si a inceput si mie sa mi se faca frica. I-am spus ca eu o sa fiu curajoasa si am vazut cum lacrimi i-au umplut ochii, incercand sa zambeasca in acelasi timp. Am intrat in sala unde se faceau analizele la cap, singura, si nu intelegeam nimic din tot ce se intampla acolo. Cand in sfarsit mi-au dat voie sa ies, doctorul s-a dus sa voarbeasca cu mama si cu tata. Eu eram langa ei si l-am auzit pe doctor spunandu-le ca eram foarte bolnava si ca trebuia sa fiu operata de urgenta. Mama a izbucnit in plans…niciodata nu o mai vazusem asa…A intrebat ce am, iar el i-a spus ca am o tumoare pe creier. Nu intelegeau prea bine ce inseamna acest lucru pt ca niciodata nu ne mai confruntaseram cu o astfel de problema. Doctorul a inceput sa explice ca este o bucata mare de carne cat un pumn care se afla pe creierul meu. Eu nu intelegeam de ce este o problema…ce se intampla si de ce sufera atat pentru mine. Tata a venit sa imi explice mai bine ce se intampla, dar mama nu a putut. Doctorul a venit si i-a spus lui tata ca maine vin sa ma ia la ora 4 dimineata sa ma opereze.  Am ramas la spital, eu m-am culcat si mama a plans si s-a rugat toata noaptea.

A venit dimineata si asistenta a venit sa ma ia, spunand ca ii e mila sa tunda parul frumos care il am (era foarte cret). Mama a spus ca vrea sa pastreze parul.

Am ajuns in sala de operatie, o tineam asa strans pe mama. Asistentele au auzit ca eu cant frumos si m-au rugat sa le cant ceva. Am inceput sa le cant un cantecel pe care il invatasem la clubul de muzica la care mergeam : “Am un catelus”, dupa care mi-au facut anestezia…mi-au zis sa numar pana la 10 si asa am facut, dupa care nu mai stiu nimic ce s-a intamplat.

Am stat 6 ore pe masa de operatie, dupa 4 ore a iesit un medic si i-a zis mamei sa semneze niste hartii, dar ea a refuzat spunandu-le ca nu se va intampla nimic. Medicul s-a intors inapoi peste 10 minute si i-a spus ca sunt in coma, ca tot ce ma tine in viata sunt aparatele. Iar a inceput sa se roage si sa planga, iar medicul s-a intors din nou spunandu-i ca mi-am revenit si ca a inceput sa-mi bata inima din nou.

Dupa acele 6 ore in sfarsit am iesit, primele ore dupa operatie au fost groaznice, aveam atatea lucruri si fire pe mine incat de abia respiram. Primul lucru pe care i l-am spus mamei cand am putut sa vorbesc a fost : “ Ai vazut ca am fost curajoasa?”

Dupa cateva zile de la operatie ma simteam din ce in ce mai rau si am facut iar o serie de analize la care a iesit ca lichidul se aduna in capul meu si nu se scurgea cum trebuie.

A urmat o alta operatie in care mi s-a pus un dren in cap care ajunge pana in stomac, am stat 3 luni in spital, timp in care faceam mereu analize. S-a descoperit ca tumora nu fusese extirpata de tot, prin urmare exista oricand riscul sa creasca la loc.

Parintii au incercat sa vorbeasca cu tot felul de doctori pentru o noua operatie care era necesara, dar nici un doctor roman nu a vrut sa se bage la asa ceva, spunandu-ne ca exista riscuri foarte mari si ca nu vor sa riste.

Am inceput sa ne uitam de doctori  straini si cu ajutorul lui Dumnezeu  am gasit un doctor in America care a acceptat sa faca aceasta operatie.

Ambasada nu a vrut sa ne dea viza la toata familia spunand ca vrem sa emigram acolo, asa ca sora mea, Adelina, a ramas acasa.

Am stat 3 luni in America si am facut a-3-a operatie. Foarte multe biserici s-au rugat pentru mine atat din Romania cat si din America. Am primit mult sprijin din partea lor, atat financiar, cat si spiritual. La spital acolo toti au fost mult mai deschisi si m-au primit mult mai bine decat cei din Romania. Am urmat si un mic tratament de recuperare, dupa care ne-am intors in Romania. Eram foarte slaba, aratam ca un schelete si cheala, dar nu vad altceva decat mana lui Dumnezeu in toate astea, El mi-a mai dat o sansa, are un scop cu viata mea si de multe ori il intristez prin purtarea mea, stiu ca ar trebui sa fiu mult mai recunoscatoare pentru darul care mi l-a dat. Acum cand ma gandesc la dragostea si grija lui pentru mine nu am cuvinte sa-i multumesc.

Versetul meu pe care il spun mereu de atunci se gaseste in psalmul 118:17 care spune “ NU voi muri, ci voi trai si voi povesti lucrarile Domnului.”

Am vrut de multe ori sa implinesc acest verset, dar tot timpul mi-a fost teama de cum ma vor privi ceilalti, ca nu ma vor primi. Ma rog Domnului sa ma ierte pentru toate ocaziile  in care am avut oportunitatea de a impartasi aceasta  marturie cu ceilalti, de a-i incuraja si a le arata oamenilor ca Dumnezeu face minuni si in ziua de azi, si nu am facut-o.

Multumesc pentru ca ati avut rabdare  pentru a citi marturia mea si sa stiti ca Dumnezeu vindeca si astazi, El e cel mai bun doctor!

Advertisements

One Response to “Mărturie OaNa”

  1. daniel 8 August 2010 at 9:21 AM #

    asa e, El e cel mai bun doctor! Domnul sa te ajute sa imlinesti acel verset in viata ta, astfel, fiind marturie si pentru altii!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: