Archive | Mărturii RSS feed for this section

Ce te poti astepta de la o excursie…

24 Aug

Iata-ne intoarse dupa o excursie la Sarata Monteoru cu corturile. Trebuie sa recunosc, corturile nu sunt pasiunea mea cea mai mare, dar avand in vedere ca nu stam asa bine cu finantele am mers totusi asa.

Nici nu stiu de ce unele lucruri s-au intamplat asa cum s-au intamplat, dar ce stiu sigur este ca Dumnezeu a avut un plan si ca nimic nu a fost coincidenta. Am invatat lucruri importante in aceasta calatorie, unul dintre ele fiind: nimic nu poate schimba omul, nu inchisoarea, nu amenintarile, nu educatia si nici influenta din jur, ci doar Dumnezeu, singurul care poate schimba inimi.

S-a intamplat cam asa: am fost cu niste rude de-ale Catalinei, necredincioase. Diferentele care le-am vazut intre oamenii care nu-l cunosc pe Dumnezeu si cei care il cunosc m-au socat mult, avand in vedere ca in ultimul timp m-am ferit cat am putut de mult de necredinciosi. Ca sa fac o paranteza am invatat si ca am procedat gresit pana acum, solutia nu este sa fugi de ei, ci sa sa te apropii de ei, sa-i lasi sa te cunoasca si sa vada in tine dragostea si lumina lui Dumnezeu reflectand in viata ta, asa incat sa-si doreasca si ei bucuria mantuirii pe care o vad la tine. Nu poti aduce oameni la Dumnezeu fugind de ei, crezand ca nu trebuie sa existe legaturi intre tine si ei. Unul dintre lucurile care m-au indignat a fost ca opreau masinile din cinci in cinci minute pentru o pauza de tigare, asa ca in loc de 2 ore, am facut cam 4.

In fine, am ajuns acolo, am pus corturile, am mancat si ne-am jucat pana s-a intunecat pe la 9, dupa care ne-am dus la culcare neavand altceva ce sa facem pe intuneric si fiind si foarte obositi. Mai e de spus ca ne-am impartit, nu a dormit toata lumea cu corturile, unii dintre noi s-au cazat la o pensiune,

Dormeam deja de ceva timp, cand dintr-o data se aude muzica data la maxim, manele mai exact, si oameni tipand :”Ursul mai, lupii bai” si tot felul de exclamatii de genul asta, urmate de rasete. Erau cei care se cazasera la pensiune si venisera inapoi sa chefuiasca toata noaptea. Dandu-ne seama ca sunt beti si nu avem cum sa dicutam cu ei, am facut singurul lucru care se putea face in momentul acela: am inceput sa ne rugam. Ne-am rugat noi cateva minute si vazand ca nu se intampla nimic, am devenit foarte agitate (eu, Oana, Cata dormeam in acelasi cort), chiar am inceput sa plang la un moment dat, dupa care am inceput sa ma rog sa li se strice masina, ceva ca se se opreasca muzica odata. Imediat dupa aceea mi-a parut rau ca m-am rugat in felul acela, cerandu-mi iertare si rugandu-l pe Dumnezeu sa-i mantuiasca pe acei oameni, pentru ca nimic altceva nu le-ar putea schimba viata. Au mai stat cateva minute si au plecat. Altii care aveau corturile in apropiere, de data aceasta nu cei care venisera cu noi, au dat si ei muzica la maxim si scena de dinainte a inceput sa se repete.Continuand sa ma rog, dintr-o data se opreste muzica si aud pe cineva tipand, foarte indignat :” Bai, mi-a explodat boxa!”

Mai tipa ei cateva minute, dupa care se face liniste. I-am multumit Domnului si imediat am adormit. A doua zi toata lumea a venit ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, dar eu am vazut clar mana Domnului in acea noapte, si am vazut inca odata ca El chiar asculta rugaciuni. Ceea ce s-a intamplat este inca o marturie care arata credinciosia Domnului fata de noi.

Cand s-au intors ei a doua zi, am avut ocazia sa impartasim evanghelia cu cineva din acel grup, un tanar de 21 ani, si am fost uimite sa vedem ca asculta si ca primeste ceea ce ii spuneam. Mai tarziu am facut si o mica excursie, am urmat un traseu care ne-a dus la o troita, o casuta care era facuta ca oamenii sa se roage acolo. Am format un cerc si am inceput sa ne rugam si sa ii multumim Domnului pentru acele 2 zile si pentru dragostea Lui care si-o arata zilnic fata de noi. Pe drum am discutat despre credinta si multe alte lucruri, si am vazut ca el asculta la ceea ce vorbeam. De asemenea a vazut cartea pe care o citeam, “Cand tinerii se roaga” unde sunt marturii ale tinerilor care au trecut prin probleme si rugaciunea a fost solutia care a rezolvat totul si care i-a apropiat de Dumnezeu. A rasfoit-o si i-am spus ca daca vrea sa o citeasca i-o pot lasa. In aceasi zi pe drumul spre casa a citit toata cartea. Pe mess ne-a spus ca vrea sa se schimbe si ca a incercat sa se roage. Am fost placut surprinsa sa vad cum Dumnezeu incepe sa lucreze la inima Lui, si sper si ma rog in continuare sa fie ceva statornic, nu doar o emotie de moment. Dumnezeu lucreaza, si mai ales la tineri, El vrea generatia aceasta pentru El. Sa ne rugam ca fiecare tanar sa-si descopere chemarea si viziunea pe care Dumnezeu i-a dat-o, sa ne luam locul, sa fim roditori pentru imparatia Lui si sa putem forma armata pe care El o vrea.

Advertisements

Bodyguardul pocăit

28 Jul

Zilele trecute, în timp ce eram la cumpărături, ne-a fost dat să auzim, întâmplător, discuţia dintre o vânzătoare şi un bodyguard. La auzul expresiei „din cauza pocăitului” atenţia ne-a fost atrasă şi am fost martore la o conversaţie…aş putea spune: interesantă.

Bodyguardul era foarte intrigat din cauză că nu putea pleca acasă de la program mai devreme…”din cauza pocăitului”, coleg de tură probabil. Era intrigat, aproape furios. Spunea vorbe urâte despre el şi îl bârfea alături de vânzătoarea care la auzul unor lucruri atât de grozave precum: „ Nu mă, că pocăitul nu se dă la femei”, răspundea cu : „Oooo..”-uri sau cu interjecţii de genul: „E naaa!”, „Serioooos?”.

A fost o întâmplare lipsită de importanţă dar la auzul acelei conversaţii, nu am apreciat bodyguardul şi nici vânzătoarea. Cel apreciat a fost „pocăitul”. De ce? E simplu!

Trăim într-o ţară în care toată lumea se plânge că nimic nu merge bine. De altfel, cum ar putea merge? Cel ce spune pe o parte că politicienii fură, pe de altă parte fură şi el de la patron. Cel ce spune că oraşul este murdar îşi aruncă la primul colţ de stradă toate resturile. Ei bine, acest pocăit a respectat regulile; nu de dragul patronilor, nu ca să-şi enerveze colegii chiulangii…nu! ci de dragul lui Iisus!  

Deşi acest om a fost judecat şi bârfit, acest om va fi respectat. Fiecare coleg ştia că a pleca de la program este un lucru nedemnş dar îl făceau…”pentru că toţi o fac, deci nu e nimic grav”. Intrigarea bodyguardului vine din faptul că a fost pus în faţa unui om care a avut curaj să spună nu unui lucru căruia el nu i s-a putut opune.

El însuşi, bodyguardul, în cazul în care ar trebui să lase în grijă ceva valoros, pe cine ar alege ? Pe cineva care va pleca înainte ca pericolul să dispară sau pe cineva care îl va pazi orice ar fi? Cred ca răspunsul este logic.

Vreau ca toată această poveste să fie pentru tine, în mod special, ca o încurajare. Eşti creştin, o lumină pentru cei aflaţi în întuneric! Comportă-te ca atare! Nu lăsa niciodata garda jos. Nu te lăsa intimidat. Când eşti pus în faţa unei decizii, alege ceea ce îl măreşte pe Dumnezeu şi nu ceea ce te pune pe tine într-un loc mai sigur sau într-o lumină mai bună.

Ai curaj şi înfruntă răul prin bine!

Ceva…spontan!

24 Jul

O noua zi…noi experienţe. Fiecare clipă aduce ceva special, ceva din al cărui curs trebuie să învăţăm. Ce a adus această zi pentru mine? E interesant.

Mi-am dorit încă de anul trecut să merg în Sighişoara în perioada festivalului. A fost acest lucru posibil? Având în vedere că mi-am dat seama pe ultima sută de metri că acest eveniment se apropie, mai exact cu 2 zile înainte şi că toate pensiunile din zonă aveau camerele deja închiriate cu luni înainte…nu, acest lucru nu a fost posibil.

Dimineaţa m-am gândit…dacă Domnul nu îngăduie să mă aflu în locul acela în care mi-am dorit atât de mult să fiu…unde voi fi?

Trebuie să recunosc că am fost destul de dezamăgită că ideea mea de excursie spontană nu se potrivea cu realitatea. M-a făcut să îmi doresc să am mai multa libertate de mişcare şi să cunosc persoane care nu vor să ştie fiecare detaliu al unei călătorii. Ah, cât îmi doresc să simt acel entuziasm al unei plecări neprogramate, atmosfera plina de nerăbdare, sentimentul unei aventuri…toate evenimentele neplăcute nu te dezamăgesc cum ar face-o într-o plecare organizată  pentru că ştii că nu le-ai fi putut prevedea.

Am crezut pentru o clipă că acest gen de plecări sunt doar o iluzie, că este imatur să nu te informezi şi  că trebuie să pregăteşti totul din timp pentru că “nimeni nu răspunde la telefoan şi e gata de plecare în momentul următor”.

Totuşi Dumnezeu a ştiut dorinţa inimii mele şi El, Tatăl iubitor, ne face uneori poftele.

Dimineaţa m-am decis să plecăm…la pădure. Tot ceva pe ultima sută de metri…tot ceva spontan! De data asta a funcţionat. Am pregătit câteva sandwich-uri şi am plecat. Nici nu am apucat să dăm prea multe telefoane însă s-au găsit prieteni care “să fie gata de plecare imediat ce răspund la telefon”. A fost grozav! Deşi lucrurile nu au mers perfect…pământul era ud şi nu am putut sta acolo, ne-am amuzat de tot ce era în jurul nostru, de faptul că am greşit drumul şi la dus şi la întors, de noroiul de pe picioare, de spray-ul de ţânţari care acasă funcţiona şi acolo se stricase astfel încât ne-am ales cu ciupituri pe peste tot, de faptul că am mers la pădure dar am ajuns să stăm lângă pădure, de ideea că arătam ca nişte ciudaţi care fac picnik pe asfalt…şi multe alte lucruri care au fost sarea şi piperul ieşirii. Dacă am fi ştiut de acasă ce ne va aştepta acolo nu am mai fi plecat dar fiind ceva spontan ne-am bucurat de fiecare clipă şi am luat ca pe o glumă bună tot ce s-a întâmplat.

Ce am învăţat azi? Că nu e nevoie de cine ştie ce ca să te simţi bine, trebuie doar să ai curaj să faci ceea ce simţi. Că evenimentele nefavorabile pot fi transformate în amintiri la care te vei gândi, mai tarziu, cu drag şi că pentru a avea aceste momente trebuie să înceapă să-ţi pese mai puţin de ceea “ce va zice lumea”  şi mai mult de părerea lui Dumnezeu despre acel lucru.

P.S: A!Şi încă ceva: Când pleci la drum şi te rogi pentru protecţie, roagă-te să şi găseşti drumul. Domnul trebuie luat cu noi in orice activitate, oricât de neînsemnată.  Fără El lucrurile tind să se încurce şi un traseu pe care crezi că îl cunoşti ca în palmă se transformă într-un complicat, complicat labirint.

Până mâine…numai bine!