Arta ca inchinare

22 Feb

Venim de multe ori in fata lui Dumnezeu dorind sa-l slujim si nu gasim modalitatea potrivita, poata ca vedem ca nu suntem la fel de talentati ca altii si ne simtim frustrati, nepriceputi sau incercam sa ne mulam pe un tipar de “slujire standard” unde nu ne este locul. Venim de la Dumnezeu cu caracteristici personale, daruri, talanti care trebuiesc pusi in negot. Sunt sigura ca te-ai gandit si tu la asta.

Mi s-a parut foarte interesant sa discut la un moment dat cu Magda Petrovici si sa o aud laudandu-l pe Dumnezeu pentru modul desavarsit in care a organizat totul pe pamant, pentru exactitate si pentru disciplina de a crea mai intai pamantul apoi mediul si apoi oamenii, nu lasandu-ne pe noi plutind haotic prin univers pana crea El lumea. Interesant modul in care ea il vedea ca pe, arhitectul perfect, matematicianul perfect care nu a gresit nici macal un calcul. Eu insa il vad total diferit. Dumnezeu este artistul perfect! Cel ce a reusit sa creeze din nimic opere de arta, sa faca fiecare fir de iarba diferit, un Dumnezeu ce se bucura, se manie si iubeste cu toata pasiunea. Ceea ce mi s-a parut de-a dreptul fascinant este ca aceste 2 descrieri nu se demoleaza una pe alta, Dumnezeu este in maretia lui atat un matematician desavarsit cat si un artist excentric.

Voi vorbi astazi despre arta ca slujire si de importanta ei in inchinare. As promite ca in articolul viitor ma voi ocupa de notiuni matematice exacte dar avand in vedere ca eu si acest domeniu suntem la o distranta de ani lumina voi ceda acest subiect oricui este interesat si calauzit sa transmita si altora modalitatea aceasta realista de inchinare.

MUZICA:

Cred ca cel mai mare inchinator prin muzica din Sfanta Scriptura este David. El a oranduit inchinatori ( 1 Cronici 25:1-5) care sa cante tot timpul anului, la templu. Muzica era nelipsita in orice zi. “Cat de bine este sa-I cantam Dumnezeului nostru; cat de placuta si de potrivita este lauda!” psalmi 147:1

Foarte multi se plang ca muzica a luat locul Cuvantului in adunarile noastre, ca se pune mai mult accent pe atmosfera decat pe mesaj. Acesta este un mod gresit de interpretare a inchinarii care este mai mult decat atmosfera. De multe ori sunt alese cantarile la repezeala, ca umplutura, fara a alege cu grija cuvintele si mesajul transmis; acesta este un mod superficial de a trata acesta lucrare. La fel cum Cuvantul daca este ascultat doar cu mintea si nu si cu inima nu ramanem decat cu informatie, asa si daca ascultam muzica fara a gandi ceea ce se canta si a incerca sa ne identificam cu versurile nu ne alegem decat cu o placere de moment sau cu o emotie muzicala si nimic mai mult.

O alta problema care apare in inchinare este stilul muzicii. Unii vor tobe, altii vor orga, unii vor ritm, altii vor melodii linistitoare. Unii considera ca o cantare spirituala este una linistita, inaltatoare, altii rezoneaza mai bine cu o cantare ce ii umple de entuziasm. Exista o inchinare corecta, un model stas si o inchinare decadenta? Consider ca nu. Etalonul unei compozitii muzicale trebuie sa fie: “in duh si in adevar” .

Este interesant faptul ca genul muzicii este acceptat sau respins de biserica in functie de …moda. Acesta tine foarte mult de epoca; ati crede ca “o noapte presfintita” a fost considerata in epoca sa drept  “o vulgara scormonire lipsita de orice fel de sentiment sau caracter crestin”?Sau ca “ Aleluia” scrisa de Handel a fost etichetata drept “plina de teatralism si vulgaritate”?

Concluzia ar fi ca nu trebuie sa ne concentram pe stilul care se schimba ci pe esenta care trebuie sa ramana neschimbata. Standardul lui Dumnezeu este “in duh si in adevar” acest lucru nu selecteaza genul ci genul de inchinator. Cat de intristat trebuie sa fie Duhul cand aude anunturi de genul “sa ne ridicam si sa cantam o cantare ca sa ne dezmortim putin”.

Daniel Branzei spunea:”Coardele sufletului nostru sunt asemenea unei claviaturi de pian. Pot canta la ea si Dumnezeu si diavolul. Este datoria noastra sa hotaram cui ii dam voie sa ne atinga clapele.”

DANSUL:

Desi biblic, dansul este considerat de multi un subiect tabu. Multe biserici interzic total aceasta forma de manifestare, iar altele respecta cu strictete legea nescrisa a “stanelor de piatra”, orice miscari ritmice considerate a fi iesire din tipare.

Vom incepe prin a defini termenul. Conform DEX –ului dansul este un “ansamblu de miscari ritmice, variate ale corpului omenesc executate in ritmul unei melodii avand caracter religios, de arta sau de divertisment. “ Biblia defineste dansul ca bucurie “ S-a dus bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a prefacut in jale”(plangeri 5:15 NTR), “exista un timp pentru a boci si un timp pentru a dansa”(eclesiastul 3:4 ntr), “david dansa cu toata puterea inaintea Domnului..”(2samuel 6:14 ntr).

Dansul ca forma de inchinare este un mod de a-L bucura pe Dumnezeu si nu pe tine insuti. “Sa-i laude Numele prin dansuri si sa-I cante cu tamburine si cu lira.” (Psalmul 149:3,150:4)

Dansul insa poate capata conotatii negative din cauza pacatului, nevegherii si idolatriei. Putem vedea ca dansul ca forma de inchinare a fost folosit gresit atunci cand motivul lui nu a fost preamarirea lui Dumnezeu ci a unei zeitati pagane sau dorintelor trupesti. (vezi istoria israelitilor si a vitelului de aur si istoria Irodiadei).

Pavel ne avertizeaza In Romani 14:1-3 ca unele lucruri desi sunt acceptate pot deveni pentru altii pricini de poticnire asa ca trebuie sa manifestam libertatea in inchinare cu modestie si cu dragoste pentru frati.

ARTELE VIZUALE

Domeniul artei este atat de vast incat imi este imposibil sa-l prezint intr-un singur articol asa ca ma voi rezuma la cateva domenii lasandu-va pe voi sa le descoperiti pe restul. Desi modalitatea standard de inchinare este muzica, devenind aproape un sinonim, liderul de inchinare fiind liderul corului, exista multe alte modalitati artistice de lauda pentru Dumnezeu.

Arta este modalitatea prin care sentimente, emotii sunt exprimate prin teatru, desen, pictura, sculptura si multe altele. Poti sa-l lauzi pe Dumnezeu printr-un rol exceptional intr-o piesa crestina, poti sa pictezi spre slava Lui ( a nu se confunda cu icoanele), poti sa creezi arhitectura sau designul interior al bisericii tale.  In trecut se punea mare accent pe cladirea bisericii si nu gasesc nimic gresit in a crea un templu cat de frumos posibil Imparatului nostru. Este adevarat, constructia in sine conteaza prea putin insa avem printre noi oameni inzestrati cu daruri care ar putea infrumuseta Casa Domnului si nu o fac, bisericile desenind constructii hilare fara nici un fel de valoare stilistica sau arhitectonica. Repet, biserica este formata din trupurile credinciosilor si constructia in sine conteaza prea putin dar atata timp cat Dumnezeu a pus daruri in noi si construim atenee, discoteci si cladiri de birouri cu design valoros de ce pentru El facem o lucrare de mana a doua? Acest lucru este valabil pentru fiecare lucrare; fie ea: fotografia, muzica, filmarea, decorarea, dansul sau sculptura. Lui Dumnezeu nu ii da niciodata ceva ce nu te-a costat nimic.

Daca Dumnezeu a pus in tine un talent pentru arta sau pentru orice altceva, gaseste modalitatea si fa acea lucrare. Poate sa te coste mult, poate nu vei fi inteles…dar ai un Stapan sus care la vremea potrivita isi va cere partea.

Nu uita, in inchinare nu conteaza ce faci ci de ce faci; nu conteaza cum se vede pe dinafara ci cum este pe interior si nu conteaza genul ci genul de inchinator. La treaba!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: