Archive by Author

Arta ca inchinare

22 Feb

Venim de multe ori in fata lui Dumnezeu dorind sa-l slujim si nu gasim modalitatea potrivita, poata ca vedem ca nu suntem la fel de talentati ca altii si ne simtim frustrati, nepriceputi sau incercam sa ne mulam pe un tipar de “slujire standard” unde nu ne este locul. Venim de la Dumnezeu cu caracteristici personale, daruri, talanti care trebuiesc pusi in negot. Sunt sigura ca te-ai gandit si tu la asta.

Mi s-a parut foarte interesant sa discut la un moment dat cu Magda Petrovici si sa o aud laudandu-l pe Dumnezeu pentru modul desavarsit in care a organizat totul pe pamant, pentru exactitate si pentru disciplina de a crea mai intai pamantul apoi mediul si apoi oamenii, nu lasandu-ne pe noi plutind haotic prin univers pana crea El lumea. Interesant modul in care ea il vedea ca pe, arhitectul perfect, matematicianul perfect care nu a gresit nici macal un calcul. Eu insa il vad total diferit. Dumnezeu este artistul perfect! Cel ce a reusit sa creeze din nimic opere de arta, sa faca fiecare fir de iarba diferit, un Dumnezeu ce se bucura, se manie si iubeste cu toata pasiunea. Ceea ce mi s-a parut de-a dreptul fascinant este ca aceste 2 descrieri nu se demoleaza una pe alta, Dumnezeu este in maretia lui atat un matematician desavarsit cat si un artist excentric.

Voi vorbi astazi despre arta ca slujire si de importanta ei in inchinare. As promite ca in articolul viitor ma voi ocupa de notiuni matematice exacte dar avand in vedere ca eu si acest domeniu suntem la o distranta de ani lumina voi ceda acest subiect oricui este interesat si calauzit sa transmita si altora modalitatea aceasta realista de inchinare.

MUZICA:

Cred ca cel mai mare inchinator prin muzica din Sfanta Scriptura este Continue reading

Advertisements

Muzica in inchinare

1 Feb

“Muzică este o forţă puternică, creată de Dumnezeu pentru a tulbura însăşi esenţa unei persoane, aşa cum nimic altceva nu o poate face.”

“Închinarea înaintea lui Dumnezeu determină împlinirea celor mai adânci dorinţe ale noastre.”

Ce este închinarea?

Mi-ar fi imposibil să dau o definiţie închinării… dacă aş încerca să fac lucrul acesta probabil ar fi o definiţie pur subiectivă. Închinarea se poate face în atât de multe moduri şi stiluri; depinde de personalitatea celui ce o înalţă, de experienţele lui, de viaţa pe care o duce şi chiar de zona în care locuieşte sau de cultura din care face parte. Am avut chiar în biserica noastră închinători din Congo şi am putut observa diferenţe în închinare. Exista astfel de diferenţe şi între preferinţele tinerilor şi ale fraţilor în vârstă.  O greşeală des întâlnită este de a încerca să impui o modalitate de închinare corectă. Nu există aşa ceva! Lui Dumnezeu îi place diversitatea. Acesta este motivul pentru care nu ne-a creat identici. Dacă încercam să catalogăm o închinare energică drept corectă şi una meditativa ca fiind greşită sau invers, nu facem decât să aducem frustare. Sunt momente în care Duhul Sfânt te umple de o bucurie radicală şi momente în care simţi că trebuie doar să stai în prezenţa Lui. Dumnezeu primeşte închinarea ta dacă este făcută în duh şi adevăr. A te închina nu înseamnă a cântă cântece drăguţe despre Dumnezeu, acest lucru este grozav dar nu este suficient. A te închina înseamnă a-I vorbi lui Dumnezeu cu sufletul înălţat în adoraţie. A te apleca în faţa Lui, a fi uimit de Măreţia Lui, de Frumuseţea Lui, de Perfecţiunea Lui. A te închina nu înseamnă a citi nişte versuri de pe videoproiector şi a te enerva dacă cei responsabili uită să schimbe imaginea. Nu este un act ritualic, nu cânţi pentru că aşa au aranjat păstorii programul bisericii şi nu cânţi pentru o emoţie muzicală. Nu ţine de tobe sau de sunet. Închinarea se face cu sufletul, uiţi de tot ce este în jurul tău şi vibrezi în lăuda pentru Cel ce a fost, este şi va fi! A te închina înseamnă a fi îndrăgostit de cel pe care Îl Lauzi. Lauda ta trece de graniţa talentului tău, “lauda invadează iadul şi emoţionează cerul”!

1.Relaţia ta cu Isus contează. Cunoaşte-L pe Isus! Mulţi sunt de acord cu faptul că a-L iubi pe Isus mai mult decât viaţa însăşi este baza credinţei însă prea puţini trăiesc acest lucru practic. Trebuie să ne analizăm continuu prioritățile şi să respectăm suveranitatea lui Dumnezeu asupra vieţilor  noastre. Continue reading

CARPE DIEM

29 Jan

“Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne inveselim in ea!” (Psalmul 118:24)

Nici un lucru nu este prea greu si nici o sarcina prea dificila daca incercam sa le tratam gradual. Ce vreau sa spun cu asta?

De dimineata am primit o noua intelegere a citatului “traieste clipa” .

In mod obisnuit, luam acest indemn ca pe un imbold in a face orice ne trece prin cap fara sa ne gandim la consecinte. Da, cam asta ar gandi oricine din generatia asta…

Totusi am gasit si o noua interpretare. Viata nu a fost facuta sa o traim “pe termen lung”, sa organizam fiecare secunda a fiecarei zile, sa ne stabilim planuri pentru urmatorii 5 ani si tot asa…ora ce vine inca nu a venit si nu stii ce iti va aduce sau daca va mai veni.

Spunem  des ca unele probleme sunt prea grele pentru noi si ca nu le putem face fata. Spunem asta pentru ca privim in viitor “Daca asa vor sta lucrurile de acum incolo, sunt gata sa renunt, nu mai indura!”. Dar realitatea este ca suntem chemati sa traim vietile in prezent; in ziua de astazi decid sa fac tot ce e mai bun cu puterea mea, cu gandurile mele, cu vointa, emotiile si sentimentele mele.

Hai sa facem lucrul acesta ca pe un experiment azi! Promisiunile lui Dumnezeu se reinnoiesc in fiecare dimineata, asa ca de cand rasare soarele, voi incerca sa fac ce este drept, si chiar daca vor fi si momente tensionate pe decursul zilei, voi fi gata sa le infrunt cu dragoste si blandete, pentru ca la apusul soarelui sa imi inchei ziua fara sa ma mai tem sau ingrijorez.

Sa-mi spui daca functioneaza!    

De maine…dar maine e deja alta poveste!

Să vorbim despre Dumnezeu.

28 Jan

De multe ori când vorbesc cu oamenii despre Dumnezeu văd ce imagine eronată și-au făcut despre El. Uneori cred că asta este ceea ce îi oprește să se apropie și să îl cunoască ca pe un prieten intim.

Cred că toată povestea asta cu Dumnezeu are farmec atunci când descoperi tu însuți cum stă treaba și cum este El. Nu mi-a plăcut acel Dumnezeu iubit doar de babuțe superstițioase, reprezentat de oameni bisericoși care nu au nici o treabă cu adevăratul creștinism, nici acela ce îți îngrădește orice tip de libertate.

Este interesant că atunci când vorbești despre Dumnezeu și adevăr, lucrurile nu se schimbă niciodată. Oricât ți-ai dori să-ți construiești un Dumnezeu convenabil nu vei reuși…căci El nu devine mai indulgent anul acesta decât anul trecut. El rămâne același ieri și azi; iubește aceleași lucruri și urăște aceleași lucruri. De un lucru sunt sigură: El nu este nici plicticos, nici demodat, nici prea sobru, nici alte idei trăznite pe care le aveam cu privire la Tatăl meu ceresc cu ceva vreme în urmă.

Așadar gândește-te cum îl vezi tu pe Dumnezeu. Un bătrânel simpatic ca Moș Crăciun? sau Un bătrân cu barbă albă precum Gandalf din Stăpânul Inelelor? S-ar putea ca El să nu fie nici într-un fel și nici în altul. Ți l-ai imaginat vreodată african? Sau chinez? Femeie sau bărbat? Toate aceste naturi derivă din esența Lui, El poate lua orice formă ar vrea.

Dar poate îl asociezi cu tatăl tău pământesc care cerea prea mult de la tine, sau te trata greșit. Poate că îl asociezi cu o persoană care nu te-a înteles, cu un profesor care aștepta orice greșeală ca să te pedepsească sau chiar o persoană religioasă care ți-a dezamăgit așteptările și astfel și Dumnezeu a scăzut în ochii tăi.

El nu e deloc așa cum crezi. Oamenii greșesc față de noi de multe ori și ne rănesc profund. Dar chiar dacă de multe ori Dumnezeu permite dureri mari în viața noastră, El e mereu lângă tine gata să îți îngrijească rănile care te vor face mai puternic. Te iubește, îți vrea binele. E adevărat uneori pedepsește dar ce părinte responsabil nu își disciplinează copiii?Ține minte: totul este spre binele celor iubițî de Dumnezeu.

Pe lângă asta, Dumnezeu este o persoană de-a dreptul captivantă, demnă de toată admirația: leu dar și miel, autoritate dar și blândețe, matematician desăvârșit dar și artist genial.

Biblia este cartea unde poți găsi răspunsuri la toate întrebările tale despre El. Unele subiecte sunt mai difice și s-ar putea să ai nevoie de ajutor dar nu renunța, căci Dumnezeu Însuși va asculta dorința inimii tale și ți se va descoperi. Iisus spune:

“Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” (Ioan 14:21)

Dumnezeu mai presus de toate e DRAGOSTE. Dacă vei înțelege asta deplin, vei putea renunța la imaginea eronată despre El.

 Fii sincer, cum îl vezi tu pe Dumnezeu?

El are grijă la detalii

20 Aug

Întotdeauna am găsit fascinante mărturiile misionarilor. Acei oameni care renunţă pentru Dumnezeu la tot confortul pe care îl oferă metropolele pentru a merge să îndure persecuţii sau condiţii grele doar de dragul Lui, din dragoste pentru oameni pentru a răspândi Evanghelia după cum însuşi Iisus a poruncit în Matei 28:18-20

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: “Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.

Zilele trecute citeam ceea ce Kristee, o misionara din America de Sud, spunea despre descoperirea uimitoare pe care o făcuse. Lucrând în junglă, a înţeles importanţa ploii fără de care întreaga vegetaţie s-ar usca şi temperaturile ar deveni insuportabile. Ploile erau foarte dese şi ea a învăţat rapid semnele vremii care deosebeau o furtună, de o ploaie scurtă.

Într-o Duminică însă, stând sub copacul unde ţineau biserica, gândurile i s-au îndreptat spre ploaie…sau mai exact spre absenţa ploii. Acela a fost momentul când a realizat că, în cele 14 luni de când se afla acolo, nici un serviciu divin nu fusese anulat din pricina ploii! Ce descoperire grozavă!  A auzit parcă în acel moment pe Dumnezeu spunând: “Desigur că nu  plouă! Nu se poate ţine biserică dacă plouă! Crezi că nu m-am gândit şi la detaliul acesta?” Dooooh!

Kristee nu s-a gândit niciodată să se roage pentru ca Dumnezeu să aibă grijă să nu plouă, dar dacă ea nu s-a gândit nu înseamnă că El nu a ştiut să aibă grijă.

Asta este minunat! Întotdeauna ne obosim şi ne stresăm grozav pentru a nu uita vreun detaliu, pentru a organiza totul perfect…de fapt, toate eforturile pe care le facem sunt din dorinţa noastră, de multe ori involuntară, de a deţine controlul.

Asta vreau să încercăm astăzi…să nu ne mai îngrijorăm, să ne bazăm pe cel ce are ziua de mâine la degetul mic şi se poate ocupa de toate detaliile, chiar mai bine decât ne-am aştepta. Astăzi va fi o zi a eliberării!

Precum ultima clipă

12 Aug

Un scurt sfat pentru azi: Arată-le celor din jur că îi apreciezi şi iubeşti.

Un vis urât m-a făcut aseară să îmi dau seama că  simţim lipsa celor pe care îi iubim, cu adevărat, doar după ce îi pierdem.

Multe persoane merită să ştie că le apreciem. S-ar putea ca timpul să fie mai scurt decât credem; iar el nu se întoarce niciodată înapoi.

Iertaţi, iubiţi şi bucuraţi-vă de fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima, vorbesc serios!

Un strop de credinţă

10 Aug

Mesajul meu pentru astăzi spune să crezi!

Continuă să crezi chiar dacă nu ai dovezi!

Continuă să crezi chiar dacă este greu.

Continuă să crezi chiar dacă nu înţelegi întotdeauna ce se întâmplă şi de ce.

Continuă să crezi şi când ţie rău dar şi când ţie bine.

Continuă să crezi şi vei putea muta munţii.

Când nu vei mai avea nimic, continuă să crezi şi vei avea totul.

Ne numim -credincioşi- dar credinţa noastră este atât de mică! Mă surprind de multe ori încercând să caut dovezi şi să-mi explic logic ceea ce Dumnezeu face… dar logica mea este finită iar a Lui nu. Cum aş putea înţelege? Aici intervine credinţa! Intervine încrederea, dragostea şi respectul.

După ce principii hotărâm noi ce e bine şi ce este rău? După sentimentele pe care le avem; dacă un eveniment ne face să ne simţim bine este bun, dacă ne produce durere sau ne costă ceva este un eveniment rău. În concluzie este ceva cât se poate de subiectiv? Corect?

Hai să ne uităm în trecutul nostru. De multe ori am suferit din cauza unui lucru care apoi s-a dovedit a fi spre binele meu. Cum ar fi  plecarea prietenelor mele în Israel, în esenţă un lucru rău pentru mine dar care s-a dovedit a fi bun prin faptul că aşa am putut să mă apropii de Dumnezeu pe propriile picioare. Sau de multe ori considerăm un lucru a fi extraordinar iar apoi acel ceva se dovedeşte a fi dăunător. Cum ar fi, în viaţa mea, momentul când am fost chemată într-o formaţie pentru ca peste puţin timp să  fiu alungată, umilită şi apoi să plec aşa cum am venit. Cred că aţi înţeles ideea şi cred că şi voi aţi trecut prin unele experienţe şi mai şi!

Ceea ce vreau să spun este că nu putem condiţiona credinţa. Ea ori este, ori nu este. Noi nu credem, pentru că nu avem încredere în Dumnezeu. Ceea ce vedem, cutia în care ne aflăm ne dă coordonatele şi nu putem înţelege de ce nu se potrivesc cu cele ale Lui. Ideea este că El nu se află în cutie ci în afara ei. Ştie ce a fost şi ce va fi.

Paul Young scria: „Probabil există o supraraţionalitate: o raţiune care se situează deasupra  definiţiilor faptelor sau a logicii bazate pe date verificabile; ceva care capătă sens numai dacă poţi vedea imaginea de ansamblu a realităţii. Şi probabil aici e necesară credinţa.”

Trebuie să ne rugăm ca să-şi reia credinţa locul pe care îl merită în viaţa noastră. Aici nu e vorba de basme, de Moş Crăciun sau Zâna Măseluţă ci de o chestiune de o importanţă enormă: mântuirea.

Primul pas este să credem. Al doilea să ne punem credinţa la lucru.

Haide credinciosule, să te vedem!

Dumnezeu…gelos?

29 Jul

Atenţionarea pe care am primit-o astăzi de la Domnul, încă de dimineaţă, a fost cu privire la priorităţile din viaţa noastră şi cu privire la lucrurile care Îl fac pe El gelos.

Da! Dumnezeu este gelos. Mi-a fost greu să înţeleg cum El, Eternul Iubitor, poate fi gelos. În Biblie scrie : ” …căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos … ” (Exod 20:5) Întradevăr, Biblia trebuie crezută pe cuvânt. Întrebarea totuşi rămâne: de ce este Dumnezeu gelos şi ce anume îi provoacă gelozia?

După cum spuneam şi mai devreme, Dumnezeu are faţă de noi o iubire nepieritoare. Ceea ce îşi doreşte de la noi este dragoste. Când a fost întrebat care este cea mai mare dintre porunci, Iisus a răspuns:

“Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.” Nu a spus că trebuie să fim cei mai religioşi şi mereu nelipsiţi de la biserică. A spus că trebuie să-L iubim. Asta este baza! El doreşte dragoste! Nu o închinare forţată, din obligaţie. Ci dragoste! De aici vor porni toate, vei merge la biserică din dragoste pentru El, să auzi cuvântul Lui, vei citi Biblia din dragoste pentru a afla voia Lui, vei trăi viaţa de creştin cu dragoste.

Gelozia Domnului apare atunci când dragostea destinată în esenţa Lui este data altui domeniu din viaţa ta sau altcuiva. Biblia spune: “Cine iubeşte pe tata ori pe mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. (Mat.10:37)”. Deci: Dumnezeu trebuie să aibă primul loc; indiferent ce! chiar dacă ai o cauză bună, nu contează! Nimic nu trebuie să îi ia locul. După El sunt familia, hobby-urile, muzica, maşinile, politica sau fotbalul.

Ia-ţi un moment şi gândeşte-te! Care e domeniul din viaţa ta care Îl face gelos pe Dumnezeu?

Bodyguardul pocăit

28 Jul

Zilele trecute, în timp ce eram la cumpărături, ne-a fost dat să auzim, întâmplător, discuţia dintre o vânzătoare şi un bodyguard. La auzul expresiei „din cauza pocăitului” atenţia ne-a fost atrasă şi am fost martore la o conversaţie…aş putea spune: interesantă.

Bodyguardul era foarte intrigat din cauză că nu putea pleca acasă de la program mai devreme…”din cauza pocăitului”, coleg de tură probabil. Era intrigat, aproape furios. Spunea vorbe urâte despre el şi îl bârfea alături de vânzătoarea care la auzul unor lucruri atât de grozave precum: „ Nu mă, că pocăitul nu se dă la femei”, răspundea cu : „Oooo..”-uri sau cu interjecţii de genul: „E naaa!”, „Serioooos?”.

A fost o întâmplare lipsită de importanţă dar la auzul acelei conversaţii, nu am apreciat bodyguardul şi nici vânzătoarea. Cel apreciat a fost „pocăitul”. De ce? E simplu!

Trăim într-o ţară în care toată lumea se plânge că nimic nu merge bine. De altfel, cum ar putea merge? Cel ce spune pe o parte că politicienii fură, pe de altă parte fură şi el de la patron. Cel ce spune că oraşul este murdar îşi aruncă la primul colţ de stradă toate resturile. Ei bine, acest pocăit a respectat regulile; nu de dragul patronilor, nu ca să-şi enerveze colegii chiulangii…nu! ci de dragul lui Iisus!  

Deşi acest om a fost judecat şi bârfit, acest om va fi respectat. Fiecare coleg ştia că a pleca de la program este un lucru nedemnş dar îl făceau…”pentru că toţi o fac, deci nu e nimic grav”. Intrigarea bodyguardului vine din faptul că a fost pus în faţa unui om care a avut curaj să spună nu unui lucru căruia el nu i s-a putut opune.

El însuşi, bodyguardul, în cazul în care ar trebui să lase în grijă ceva valoros, pe cine ar alege ? Pe cineva care va pleca înainte ca pericolul să dispară sau pe cineva care îl va pazi orice ar fi? Cred ca răspunsul este logic.

Vreau ca toată această poveste să fie pentru tine, în mod special, ca o încurajare. Eşti creştin, o lumină pentru cei aflaţi în întuneric! Comportă-te ca atare! Nu lăsa niciodata garda jos. Nu te lăsa intimidat. Când eşti pus în faţa unei decizii, alege ceea ce îl măreşte pe Dumnezeu şi nu ceea ce te pune pe tine într-un loc mai sigur sau într-o lumină mai bună.

Ai curaj şi înfruntă răul prin bine!

Ceva…spontan!

24 Jul

O noua zi…noi experienţe. Fiecare clipă aduce ceva special, ceva din al cărui curs trebuie să învăţăm. Ce a adus această zi pentru mine? E interesant.

Mi-am dorit încă de anul trecut să merg în Sighişoara în perioada festivalului. A fost acest lucru posibil? Având în vedere că mi-am dat seama pe ultima sută de metri că acest eveniment se apropie, mai exact cu 2 zile înainte şi că toate pensiunile din zonă aveau camerele deja închiriate cu luni înainte…nu, acest lucru nu a fost posibil.

Dimineaţa m-am gândit…dacă Domnul nu îngăduie să mă aflu în locul acela în care mi-am dorit atât de mult să fiu…unde voi fi?

Trebuie să recunosc că am fost destul de dezamăgită că ideea mea de excursie spontană nu se potrivea cu realitatea. M-a făcut să îmi doresc să am mai multa libertate de mişcare şi să cunosc persoane care nu vor să ştie fiecare detaliu al unei călătorii. Ah, cât îmi doresc să simt acel entuziasm al unei plecări neprogramate, atmosfera plina de nerăbdare, sentimentul unei aventuri…toate evenimentele neplăcute nu te dezamăgesc cum ar face-o într-o plecare organizată  pentru că ştii că nu le-ai fi putut prevedea.

Am crezut pentru o clipă că acest gen de plecări sunt doar o iluzie, că este imatur să nu te informezi şi  că trebuie să pregăteşti totul din timp pentru că “nimeni nu răspunde la telefoan şi e gata de plecare în momentul următor”.

Totuşi Dumnezeu a ştiut dorinţa inimii mele şi El, Tatăl iubitor, ne face uneori poftele.

Dimineaţa m-am decis să plecăm…la pădure. Tot ceva pe ultima sută de metri…tot ceva spontan! De data asta a funcţionat. Am pregătit câteva sandwich-uri şi am plecat. Nici nu am apucat să dăm prea multe telefoane însă s-au găsit prieteni care “să fie gata de plecare imediat ce răspund la telefon”. A fost grozav! Deşi lucrurile nu au mers perfect…pământul era ud şi nu am putut sta acolo, ne-am amuzat de tot ce era în jurul nostru, de faptul că am greşit drumul şi la dus şi la întors, de noroiul de pe picioare, de spray-ul de ţânţari care acasă funcţiona şi acolo se stricase astfel încât ne-am ales cu ciupituri pe peste tot, de faptul că am mers la pădure dar am ajuns să stăm lângă pădure, de ideea că arătam ca nişte ciudaţi care fac picnik pe asfalt…şi multe alte lucruri care au fost sarea şi piperul ieşirii. Dacă am fi ştiut de acasă ce ne va aştepta acolo nu am mai fi plecat dar fiind ceva spontan ne-am bucurat de fiecare clipă şi am luat ca pe o glumă bună tot ce s-a întâmplat.

Ce am învăţat azi? Că nu e nevoie de cine ştie ce ca să te simţi bine, trebuie doar să ai curaj să faci ceea ce simţi. Că evenimentele nefavorabile pot fi transformate în amintiri la care te vei gândi, mai tarziu, cu drag şi că pentru a avea aceste momente trebuie să înceapă să-ţi pese mai puţin de ceea “ce va zice lumea”  şi mai mult de părerea lui Dumnezeu despre acel lucru.

P.S: A!Şi încă ceva: Când pleci la drum şi te rogi pentru protecţie, roagă-te să şi găseşti drumul. Domnul trebuie luat cu noi in orice activitate, oricât de neînsemnată.  Fără El lucrurile tind să se încurce şi un traseu pe care crezi că îl cunoşti ca în palmă se transformă într-un complicat, complicat labirint.

Până mâine…numai bine!